Pledoarie pentru asteptare
Exista un proverb indian care spune asa: “Stai linistit si asteapta pe malul apei, cadavrul dusmanului tau nu va intarzia sa apara”. Ce altceva este acest proverb decat o pledoarie pentru asteptare? Pentru rabdare. Ca si cum a sta, a nu face nimic, a nu interveni, au ca rasplata indeplinirea dorintei.
Probabil ca multi au vazut filmul “Totul despre Eva”. Un film vechi, cu Bette Davis in rolul principal, un film cu o tema psihologica, in care se imbina, insa, asteptarea cu interventia, cu actiunea. Eva, o tanara frumoasa si modesta, stand in umbra unei actrite celebre – care avea tot ce-si dorea ea sau orice femeie, in general -, adica si iubire, admiratie, faima, dar si blanuri. Bijuterii, o casa superba, haine minunate – ajunge sa-I uzurpe totul acesteia si sa-i fure identitatea. ii ia totul: barbatul minunat, iubitor, frumos si bogat, dar si rolurile, faima, reusita sociala si, ceea ce e mai grav, icrederea in sine. Bineanteles, ca nu a asteptat linistita, discret si bine tainuit, in timp, acest furt de identitate. I-a luat locul celei pe care parea -doar parea,, vedem pana la urma – s-o iubeasca si admire, dar pe care a “desfiintat-o” incet, incet si sigur, infiintandu-se pe sine. Eva a avut rabdare sau “a facut” rabdare. Cu alte cuvinte si folosind un alt proverb, “incetul cu incetul, se face otetul”. Inutil sa aducem argumentul privind manipularea, adica cum Eva i-a intrat sub piele actritei celebre cum raspundea imediat oricarei solicitari si cum se gasea chiar acolo cand celebra acrtrita avea nevoie de cineva. Sau de ceva.
Exista Penelope
Unele femei au o iubire de cursa lunga. Ele asteapta, ca si Penelopa, pe cel iubit timp indelungat. Mitul Penelopei ne spune ca cine are rabdare si asteapta este rasplatit si ca femeile au vocatia asteptarii.
Unele feministe sustin ca feminitatea s-a format prin cusut; ca femeile au cusut dintotdeauna, au stat cu ochii pe cusatura, asteptand, tesand si cu mana, dar si in cap. Au tesut ate, au tesut ganduri, sperante, visuri, dorinte.
………………………………………………………..
Cine mai asteapta astazi? Cine mai “face” rabdare”?
Epoca noastra, se spune, ne obliga sa traim “scurt”, sa dorim repede, sa renuntam repede, sa schimbam repede, indiferent ce. Culoarea parului, hainele, slujba, casa, prietenii, iubitii sau iubitele. Trairile sant scurte, indiferent daca sant de tristete sau de bucurie. Totul curge repede. Timpii psihologici s-au schimbat. si, totusi, chiar daca cineva intra in acesta cursa a timpului, aud ca undeva, ceva din ei, un fel de alt eu, ramane fidel unei iubiri, traind mai departe, ca si cand acea iubire, regret sau dorinta, ramane inchisa intr-o caseta a carei cheie n-o are nimeni, ci doar cel care stie de caseta.
