de Aurora Liiceanu
Multe lucruri si situatii se vad diferit faca folosim distinctia intre “a fi” si “a face”. Primul termen al distinctiei se refera la o stare, la ceva ce este – de pilda, “sunt fericit” -, cel de al doilea termen se refera la un proces, la ceva care cere si se desfasoara in timp – de pilda, “fac mancare”, “ fac gimnastica”. Deci, la ceva ce curge in timp.
Mare mi-a fost mirarea si chiar m-a pus pe ganduri faptul ca in Grecia se spune “fa rabdare” si nu, asa cum se spune la noi, “ai rabdare”. Cu alte cuvinte, rabdarea la greci se face, este rezultatul unui process, cere ceva efort, despre ea nu se poate spune ca “este” sau “nu este”.
Rabdarea este, deci, ceea ce se confunda cu trecerea unui timp si tocmai din aceasta cauza ea este atat de strans legata de asteptare.
De ce unii oameni au rabdare sau “fac rabdare” – cum ar spune grecii -, iar altii nu au? Sau, mai corect si precis, de ce unii oameni au, in anumite situatii, rabdare si in altele nu? Si, in ce situatii, vrand-nevrand ai rabdare si in altele nu?
Este, oare, rabdarea asociata cu dependenta de altii, de imposibilitatea noastra de a obtine ceea ce dorim pentru ca nu putem controla situatia si nu tine de noi sa obtinem ceea ce dorim? Daca ti se spune ca rezultatul la un examen se da peste trei zile, nu ai ce face, stai si astepti, trebuie, deci, sa-ti faci rabdare de trei zile, sa astepti sa treaca cele trei zile.
Oamenii asteapta mereu ceva si universul asteptarilor, chiar in cazul unei vieti banale, rutinate, este foarte larg. Asteptam ca ceva sa aiba loc, asteptam ca ceva sa inceapa sau, dimpotriva, sa se termine, asteptam sa ne treaca o durere sau sa vina cineva, asteptam sa ne treaca tristetea, asteptam un copil sa se nasca sau asteptam un barbat. Asteptam uneori ca cineva sa se schimbe, in sensul dorit de noi etc. Unele asteptari sant mici si poate nu atat de importante, altele sant mari, dificile si uneori fara sfarsit.
In unele situatii renuntam sa asteptam – doar viata-i scurta! -, in altele, asteptam si tot asteptam, desi ceva dinauntrul nostru ne spune ca nu are rost, asa cum ne spune proverbul “boala lunga, moarte sigura”.
sursa: http://www.revistatango.ro/aurora_liiceanu_epoca_iubirilor_fara_rabdare-2501-p1.html
(continuare in 2)
